TRM - Profil TRM: Dumitru Alexei – „Moldova 1 este casa şi familia mea”

Ştiri

Sursa imaginii:

Postat de: Ecaterina Arvintii

Ştiri / Moldova 1 Promo

21 Aug. 2021 / 06:44

Profil TRM: Dumitru Alexei – „Moldova 1 este casa şi familia mea”

Acum mai bine de un deceniu a decis să-şi strângă visele într-un bagaj şi să pornească la drum - un drum aparent nu prea lung, care face legătura între Soroca şi Chişinău, dar presărat cu multă muncă şi aspiraţii. Visa încă de mic să devină jurnalist – un vis pentru care a muncit din greu, un vis pentru care a jertfit multe, ca să ajungă azi să-l trăiască din plin. De mai bine de doi ani, asemenea unui pictor iscusit, creionează destine şi, în fiecare zi de duminică, intră cu ele în casele telespectatorilor postului public de televiziune. Vorbim despre jurnalistul Dumitru Alexei sau, aşa cum îl cunoaştem de mai bine de doi ani – „Musafirul”. Astăzi te invităm să-l redescoperi pe Dumitru Alexei – jurnalistul care munceşte cu abnegaţie de mai bine de zece ani la postul public de televiziune, Moldova 1.

Carismatic, energic şi un bun profesionist – sunt calităţile care îi pot fi atribuite jurnalistului Dumitru Alexei. Cine este însă Dumitru Alexei în afara camerelor de luat vederi? Ce trebuie să cunoască lumea despre tine?

E prea mult spus… (zâmbeşte). Eu mereu trăiesc cu gândul că nu mă cunoaşte nimeni în afară de familie şi prieteni şi e foarte plăcută această senzaţie. Uneori sunt eu cel care iese din vizuină ca să vadă ce mai face lumea. Şi e plăcut când aflu şi lucruri frumoase, indiferent de greutăţile vieţii.

Să ştii că de multe ori mă adâncesc în căutări, să mă regăsesc şi eu cu adevărat, să înţeleg dacă mai este utilă activitatea mea atât pentru mine, cât şi pentru cei din jur. Atunci îmi dau seama că mai mult mă rătăcesc. Şi asta nu e din motiv că nu mai ştiu cum să cântăresc valorile vieţii mele, dar pentru că, probabil, au încolţit şi alte rădăcini în mine care vor să crească iar şi iar. Cred că dragostea pentru ceea ce am făcut şi ceea ce fac m-a făcut să tot rup aceste rădăcini care ar putea să-mi aducă noi schimbări în viaţă. Acum le torn apă, să crească în libertate.

Dumitru, tu de mai bine de un deceniu eşti parte a marii familii Moldova 1. Cum a fost această perioadă pentru tine? Şi dacă ai avea posibilitatea să întorci acum timpul înapoi, tot de aici ai porni?

Eu vin de la Soroca şi sunt atât de mândru! Acolo mi-am împletit toate visele, ambiţiile, ca să ajung astăzi să susţinem şi acest interviu.

De la reporterie – la prezentator TV. Cum a fost acest parcurs şi care a fost de fapt momentul în care te-ai gândit pentru prima data că vei deveni om de televiziune?

Pentru mine şi funcţia de reporter, şi cea de prezentator, se reduc la o singură formulă: om de televiziune. Nu am pretins niciodată să mi se zică „jurnalist”, fiindcă să fii un jurnalist demn, adevărat, nu înseamnă doar să pui nişte întrebări care uneori îţi par incomode, dar de fapt nici vânt nu provoci cu ele. Vorbesc doar de experienţa mea, căci am fost mereu în iureşul unor evenimente pozitive. În astfel de subiecte m-am regăsit - în subiecte ce ţin de cântec, de teatru, de soarta personalităţilor, prezentate publicului în cele mai frumoase culori. Eu sunt un om de televiziune care a ales să culeagă armonie pentru telespectatori. E o muncă la fel de grea, dar încă nu merit „coroana”.

Că voi fi om de televiziune îmi şoptea inima încă pe când munceam în câmp cu părinţii. Pur şi simplu evadam în visele mele, aveam scene în cap unde fac ceva în atenţia lumii. Şi era straniu în acelaşi timp, pentru că mereu mi-a fost frică de mult public. Aveam emoţii mari chiar şi atunci când mă implicam în activităţile şcolare, unde trebuia să recit o poezie, să joc o piesă de teatru, de exemplu, pentru seara de Revelion. Uneori nu ştiam ce vreau să devin până la urmă: actor sau să fac televiziune, dar se pare că valiza era pregătită pentru acest drum. Multe lucruri am făcut la Moldova 1. Aici e casa mea, e familia mea, şi cu bune, şi cu rele!

De doi ani, „Musafirul”, emisiune pe care o prezinţi, intră nu doar în casele, dar şi în sufletele oamenilor. Cum s-a născut proiectul „Musafirul” şi ce înseamnă el pentru tine?

Musafirul cred că mă defineşte cel mai mult. Acolo e starea mea de spirit pe care o am şi când sunt cu cei dragi. Acolo de fapt sunt eu - Dumitru Alexei. E jurnalul vieţii mele!

Am destulă libertate, mă simt bine în cadrul acestui proiect. Dacă e vorba despre lucruri înălţătoare, atunci măcar răstoarnă munţii cu „Musafirul”. Uneori ştiu că pot să fac şi mai multe, dar mă împac şi cu „frâna vieţii”, ca să-mi dau mai apoi seama că trebuie să schimb ceva şi la mine, şi la realizarea emisiunii. Or, dacă nu îţi place în primul rând ţie ceva, atunci cum să îndrăzneşti să le prezinţi acest produs oamenilor? E mare păcat!

Din fericire, am parte de operatori buni care îmi înţeleg stările. Şi fetele de la montaj sunt ingenioase. Pentru mine contează foarte mult părerea lor, dacă e bine sau nu, de exemplu, să lăsăm un anumit gând în emisiune. În fine, e muncă în echipă, e emisiunea tuturor. În muncă nu trebuie să fii egoist, pentru că nici nu câştigi nimic, şi nici nu pierzi.

Totuşi, moldovenii sunt de firea lor mai reticenţi şi rareori acceptă să-şi spună povestea, mai ales în faţa camerelor de luat vederi. Ţie cum îţi reuşeşte deja de mai bine de doi ani să convingi oamenii nu doar să deschidă „Musafirului” uşa casei , dar să-şi deschidă şi sufletul în faţa camerei de luat vederi?

Am observat că pentru mine nu este deloc greu. Evident, eu, ca „Musafir”, ca moderator, vreau detalii picante, căci dacă protagonistul are numai „puf de lebădă” în jur şi vorbeşte doar despre asta, cred că nu va mai fi interesant pentru telespectator. Or, oamenii astăzi sunt cu nevoi şi le amărăşti sufletul atunci când le prezinţi luxul la ecrane, când unii, poate, nu au resurse nici pentru a doua zi.

Eu intru sincer în casa omului şi cred că asta inspiră încredere. De obicei încep dialogul cu banalităţi până când ajung la lucruri profunde. Protagoniştii îşi deschid singuri cortina sufletului, iar mie nu-mi rămâne decât să joc pe scena vieţii lor, încercând să construiesc povestea. Râd cu protagoniştii mei, plâng cu ei, uneori chiar savurez o cafea cu ei. Pe om cel mai bine îl descoperi în spaţiul lui intim. Sunt norocos că unii mă acceptă. Emisiunea „Musafirul” e ca un film despre eroul respectiv. Ca să o înţelegi, trebuie să o urmăreşti cap-coadă, altfel se rupe din context.

În opinia ta, jurnalismul se învaţă sau trebuie să ai şi vocaţie?

Eu cred că jurnalist te naşti. Şi aici mă refer la toate meseriile din lume. Eu cred că încă nici nu exişti pe lumea asta când deja îţi este asigurat locul şi menirea. Nimic nu e întâmplător în lumea asta. Şi ştiu una - timpul nu îţi oferă multe oportunităţi. Timpul trece repede şi câştigi doar ani de experienţă. Uneori e bine să rămânem fideli obiectivului ales, iar atunci când te sufoci, nu mai creşti şi nu mai ai răbdare - renunţă! Să crezi în tine mereu, orice ai face, asta e, poate, cel mai important.

Dumitru, aşa cum am menţionat un pic mai devreme, pas cu pas, prin muncă şi dragoste faţă de ceea ce faci, ai ajuns să moderezi una dintre cele mai de succes emisiuni de divertisment de la Moldova 1. Apropo, mulţi tineri aleg să studieze jurnalismul tocmai pentru a deveni prezentatori TV. Din propria experienţă, ce sfaturi ai da unui proaspăt absolvent al facultăţii de jurnalism? Care este, în opinia ta, secretul unei cariere de succes în acest domeniu?

Eu singur încă am nevoie de cineva care ar putea să mă înveţe, crede-mă. Am ajuns la vârsta lui Hristos, dar încă am frunze verzi în cap. La universitate prindem aripi. Când eram student, aveam un respect deosebit pentru profesori. Probabil că şi astăzi e la fel. Profesorii sunt cei care ne-au îndrumat şi care ne-au susţinut în toate şi le mulţumim pentru asta. Cu sfaturile e mai greu. Nu sunt eu cel mai indicat om. Ştiu doar atât - că trebuie să lupţi şi să rezişti, să lupţi chiar şi cu morile de vânt care sunt, din păcate, tare multe.

Recent s-a împlinit un an de la debutul pandemiei în ţara noastră, un an în care a dominat necunoscutul, restricţiile, incertitudinea. Tu cum ai resimţit această perioadă marcată de pandemie? A fost un prilej pentru a te relaxa sau, din contra, ai muncit la fel de mult ca şi înainte?

Sună dur, însă iniţial m-am bucurat, căci uite, în sfârşit mai stăm pe acasă, ne mai relaxăm, ca mai apoi să-mi dau seama şi să înţeleg gravitatea situaţiei. Chiar şi eu, fiind tânăr şi sănătos, parcă mă stingeam treptat. În afară de televiziune, de creaţie, nu am făcut mai nimic în viaţă. La scurt timp a ajuns să-mi lipsească comunicarea, interacţiunea pe viu cu alţi oameni, întâlnirile cu persoanele dragi. Am tot aşteptat un soare mai generos, care să ne renască din nou. Da, am citit cărţi, am vizionat filme, dar cu nimic nu umpleam golul de a merge la televiziune. Pe de altă parte însă, această perioadă mi-a oferit timp pentru a medita, pentru a mă gândi la mine, dar şi la cei dragi, mi-a oferit posibilitatea de a recupera cumva lipsa mea din viaţa lor şi de a mă împăca cu toată lumea.

Hai să vorbim un pic şi despre viaţa ta personală, pentru că multe domnişoare vor să afle cu siguranţă: Este sau nu Dumitru Alexei îndrăgostit? Este o „Ea” în viaţa ta?

Dacă nu eram îndrăgostit, cred că făceam numai lucruri proaste în TV şi nu realizam nimic bun. Cu dragostea pentru cineva am mers mereu înainte în drumul activităţii mele. Sunt Balanţă şi recunosc - am fost uneori ipocrit încercând să pun pe acelaşi cântar dragostea faţă de televiziune şi pe cea faţă de femeia inimii mele. De multe ori rămâneam singur, fiindcă televiziunea adesea a tras mai mult. Totuşi, mă declar un norocos, pentru că m-am bucurat de atenţia şi dragostea unor femei deosebite.

Astăzi în inima mea trăieşte o femeie pe care am impresia ca am aşteptat-o demult. Poate că până acum multe lucruri nu au mers, nu doar din motivul că eu ca şi bărbat nu am fost mai protectiv şi mai grijuliu, dar pentru că aşa a vrut soarta - să dea treptat nişte lucruri la o parte, să îndepărteze şi să înstrăineze alţi oameni de mine ca să vină „Ea”. Iubesc, sunt împlinit şi vreau să păstrez această dragoste dincolo de viaţă!

Dacă te-ai întâlni cu Dumitru cel de acum 10-15 ani…

I-aş spune: „Măi băiete, n-ai fost rău, dar se putea şi mai bine!”, i-aş spune să nu se mai adâncească în regrete, dar să acţioneze la momentul potrivit, pentru că fiecare gând are ceasul lui. Dacă simţi că momentul a venit, mergi înainte! Strigă, râzi, iubeşte, iartă, învaţă, greşeşte, dar niciodată să nu te duci seara la culcare cu gândul „Dacă aş fi încercat, oare ce ar fi fost?”.

Şi pe final - dacă ai putea avea vreo superputere, care ar fi ea?

Să omor toţi viruşii care ne distrug visele şi ne fură oamenii. Aş vrea să revenim în albia firească, sa trăim în libertate şi armonie.

Nota Bene! Dacă îţi doreşti să urmăreşti emisiunea „Musafirul” prezentată de Dumitru Alexei, să cunoşti noi destine şi poveşti de viaţă, te invităm să fii cu ochii pe postul public de televiziune, Moldova 1, în fiecare zi de duminică, cu începere de la ora 15:00.

Comentarii