Ştiri

Sursa imaginii:

Postat de: trm.md

Ştiri / Diaspora

01 Mar. 2021 / 20:33

Cunoaşte povestea Zinaidei Florea Sesickiene, moldoveanca angajată la radiodifuziunea lituaniană

Zinaida Florea Sesickiene a activat în calitate de regizor de sunet la postul public de televiziune, iar de mai bine de 30 de ani este angajată la radiodifuziunea lituaniană.

Încă din copilărie concetăţeana noastră a fost marcată de emisiunile radiofonice, în mod special îi plăcea să asculte versuri în lectura actorilor, deşi la îndemnul bunelului său a mers să facă contabilitate.

„Foarte mult mi-a plăcut să citesc poezii, dar când am absolvit şcoala şi am plecat la universitatea la care a vrut bunelul meu, cu toate că nu-mi plăcea matematica, nu am intrat nicăieri. Îmi era ruşine că nu am fost admisă la facultate, dar mi-am zis că în anul următor o să mă duc la universitate şi m-am dus la Soroca. Lumea ştie ce e fabrica de cultură de la Soroca, mai ales în timpul Uniunii Sovietice a fost o concurenţă mare ca să nimereşti acolo. Am absolvit regia şi pe urmă am intrat la Institutul Pedagogic din Bălţi”, a povestit în cadrul emisiunii „Scrisori pentru acasă” de la Radio Moldova, Zinaida Florea Sesickiene. 

Ulterior, soarta a adus-o la Televiziunea Naţională, unde a activat în calitate de operator de sunet, iar mai târziu asistent în regie. Atunci când a plecat la Moscova la un curs de perfecţionare, viaţa ei urma să ia o altă direcţie. A făcut acolo cunoştinţă cu viitorul ei soţ, care era din Lituania şi pe care l-a urmat. 

Afirmă că s-a adaptat uşor, iar limba lituaniană a învăţat-o într-un an de zile. Totuşi, concetăţeana noastră povesteşte că a fost profund marcată de perioada în care Lituania şi-a redobândit independenţa. 

„În anii 90, când a început „Perestroika”, am lucrat în seara când au venit militarii şi au ocupat radioul şi televiziunea. Data de 13 ianuarie nu o s-o uit niciodată. Militarii ne-au pus la perete. Toată atmosfera trebuia văzută. Afară ardeau ruguri, iar oamenii erau în faţă să ne susţină”, îşi aminteşte femeia. 



Îşi pierduse serviciul şi ea, şi soţul ei. Copiii lor erau mici, dar dragostea pentru cultură a făcut-o să revină la pupitrul regizoral după o perioadă îndelungată de incertitudine. Nici acasă nu reuşea să vină, astfel că s-a întors la casa părintească tocmai după 10 ani. 

„În anii 90 era foarte greu, copiii erau mici, salariile mici, totul se distrugea în jur. Oamenii de cultură, cei care au fost mai îndrăzneţi, au plecat în comerţ şi poate le era mai uşor. Mie, ca om de cultură, toate mi se dădeau mai greu şi soţul foarte mult timp nu putea să meargă pe altă cale. Am ieşit la lucru când fetiţa avea trei ani, foarte multe se schimbaseră”, îşi aminteşte Zinaida Florea Sesickiene.



Întreaga poveste a Zinaidei o puteţi audia la emisiunea „Scrisori pentru acasă” ce poate fi ascultată AICI.

Sursa foto: facebook.com\ Zinaida Sesickiene

 


 

Comentarii